Interviu acordat de Mihai CIUBOTARU, președintele Societății scriitorilor români din Basarabia (aveți răbdare și citiți, nu veți regreta)
Mihai Ciubotaru este omul care a perseverat și a obținut, la CEDO, o decizie prin care Republica Moldova este obligată să recunoască dreptul locuitorilor săi de a se autoidentifica drept ”români”. Mihai Ciubotaru este membru al PNL. Însă statul, condus de lideri proruși și antiromâni, se tem de Kremlin și nu se grăbesc să modifice legea. Liderii politici se tem să nu piardă voturile alolingvilor antiromâni și îi sacrifică pe românii băștinași, supuși decenii la rînd persecutărilor și lipsiți de drepturi.
Domnule Mihai Ciubotaru, aţi cîştigat un dosar important la CEDO, legat de dreptul cetăţenilor R.Moldova de a se autoidentifica drept români, lipsiţi abuziv de cetăţenia română prin ocupaţia din 28 iunie 1940. Spuneţi-mi, cîţi ani aţi luptat şi cum arată decizia finală a CEDO?
Această istorie a început în 2002 şi a durat până în 2010. Iată documentul citat:„ La 27 aprilie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea sa în cauza Ciubotaru vs Moldova (cererea nr. 27138/04).
În această cauză, reclamantul, Mihai CIUBOTARU, este scriitor şi profesor de limbă franceză. Părinţii reclamantului s-au născut în 1927 şi 1928, în provincia Basarabia, România, iar actele lor de stare civilă nu conţineau indicii despre apartenenţa etnică. În certificatul lor de căsătorie de tip sovietic apartenenţa etnică nu era indicată. În paşapoartele de tip sovietic eliberate reclamantului şi părinţilor acestuia era indicată etnia de moldovean. În 2002, reclamantul a depus cerere pentru eliberarea buletinului de identitate de tip nou, indicând „român” la apartenenţa etnică. Totuşi, lui i s-a spus că cererea sa nu va fi acceptată decât dacă va scrie că este „moldovean”. Reclamantul s-a conformat.
În scurt timp după aceasta, reclamantul s-a adresat oficiului de stare civilă, solicitând ca în actele sale să fie indicată etnia de „român” în loc de „moldovean”. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că părinţii săi nu au fost înregistraţi în calitate de etnici români în actele lor de naştere şi căsătorie şi, astfel, era imposibil să fie înregistrat ca aparţinând etniei române. Reclamantului i s-a sugerat să caute în Arhiva Republicană dovezi ale originii române ale bunicilor şi strămoşilor săi.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, solicitând modificarea apartenenţei sale din „moldovean” în „român” în actele sale de stare civilă. Cererea reclamantului a fost respinsă de către instanţele judecătoreşti naţionale, procedura culminând cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 6 aprilie 2005, instanţele reluând argumentele autorităţilor de stare civilă.
Reclamantul a invocat violarea art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale) pe motiv de refuz al autorităţilor de a înregistra etnia sa română în actele de identitate; precum şi violarea art.6 din CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că, potrivit legislaţiei moldoveneşti, el nu putea să aducă probe în susţinerea pretenţiei sale de a schimba etnia din „moldovean” în „român”.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art.8 din CEDO.
Curtea a notificat că apartenenţa etnică a persoanei, concomitent cu aspecte ca numele, sexul, religia şi orientarea sexuală, constituie un aspect esenţial al vieţii private şi al identităţii persoanei şi, prin urmare, cad sub incidenţa art.8 din CEDO.
Fiind conştientă de natura sensibilă a subiectului în discuţie, Curtea se distanţează de dezbaterile din cadrul societăţii moldoveneşti privind identitatea etnică a grupului etnic principal. Ea s-a bazat pe legislaţia Moldovei şi poziţia oficială a autorităţilor moldoveneşti când s-a referit la moldoveni şi români.
În ceea ce priveşte cerinţa autorităţilor moldovene de a dovedi originea etnică a părinţilor reclamantului, Curtea nu a disputat dreptul Guvernului de a solicita existenţa probelor obiective a etniei pretinse. De asemenea, Curtea a notificat că e gata să accepte că autorităţile pot refuza o cerere de înregistrare oficială ca aparţinând unei anumite etnii, dacă o astfel de cerere este bazată pe motive subiective şi nefondate.
Totuşi, se pare că dl Ciubotaru s-a confruntat cu o cerinţă legală care i-a făcut imposibilă susţinerea pretenţiilor sale. Dreptul şi practica interne relevante privind înregistrarea apartenenţei etnice a creat bariere de nedepăşit pentru persoanele ce doresc să le fie înregistrată o etnie diferită de cea a părinţilor lor, care a fost înregistrată de către autorităţile sovietice în trecut. Potrivit legii, reclamantul putea să-şi modifice apartenenţa etnică doar dacă ar fi demonstrat că unul dintre părinţii săi a fost înregistrat oficial în calitate de etnie română. Totuşi, în perioada sovietică, populaţia Moldovei a fost înregistrată în mod sistematic fiind de etnie moldovenească, cu foarte puţine excepţii, nefiind clare criteriile pentru aceasta. Astfel, solicitându-i dlui Ciubotaru să demonstreze că părinţii săi au fost înregistraţi în calitate de etnici români, autorităţile au impus reclamantului să suporte o povară disproporţionată, având în vedere realităţile istorice ale Republicii Moldova.
În continuare, Curtea a observat că pretenţia dlui Ciubotaru a fost bazată pe alte elemente decât percepţia-i subiectivă asupra originii sale etnice. Era clar că el putea furniza referinţe obiective la originea sa română care puteau fi obiectiv verificate, cum ar fi limba, numele, empatia şi alţi factori. Totuşi, astfel de probe obiective nu puteau fi invocate potrivit legislaţiei moldoveneşti. Astfel, reclamantul nu a avut posibilitatea de a avea examinate pretenţiile sale, precum că aparţine ului alt grup etnic, în lumina probelor obiectiv verificabile, prezentate în susţinerea acestor pretenţii.
Având în vedere toate circumstanţele cauzei, Curtea a conchis că procedura de care dispunea dl Ciubotaru pentru a-şi modifica originea etnică nu era conformă obligaţiilor Moldovei potrivit Convenţiei privind respectarea vieţii private. Astfel, a avut loc violarea art.8 din CEDO.
În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Al.Tănase şi V.Maximov.»
Aş vrea să informez publicul larg: în prezent, fiecare cetăţean care are mândria de a fi român, poate cere Oficiului Stării Civile, în raza unde domiciliază, să i se rectifice în certificatul de naştere naţionalitatea de ”moldovean” în ”român”. În cazul în care Oficiul Stării Civile îi refuză oficial solicitarea, printr-o decizie în scris, el se poate adresa instanţei de judecată în baza precedentului oferit de cauza Ciubotaru vs. Moldova la CEDO. Ofer gratuit toate consultaţiile şi pregătirile necesare pentru un dosar judiciar la tel: 29 15 97
(articol complet pe blogul D-nei Vitalia Pavlicenco Unimedia.md)
Mihai Ciubotaru este omul care a perseverat și a obținut, la CEDO, o decizie prin care Republica Moldova este obligată să recunoască dreptul locuitorilor săi de a se autoidentifica drept ”români”. Mihai Ciubotaru este membru al PNL. Însă statul, condus de lideri proruși și antiromâni, se tem de Kremlin și nu se grăbesc să modifice legea. Liderii politici se tem să nu piardă voturile alolingvilor antiromâni și îi sacrifică pe românii băștinași, supuși decenii la rînd persecutărilor și lipsiți de drepturi.
Domnule Mihai Ciubotaru, aţi cîştigat un dosar important la CEDO, legat de dreptul cetăţenilor R.Moldova de a se autoidentifica drept români, lipsiţi abuziv de cetăţenia română prin ocupaţia din 28 iunie 1940. Spuneţi-mi, cîţi ani aţi luptat şi cum arată decizia finală a CEDO?
Această istorie a început în 2002 şi a durat până în 2010. Iată documentul citat:„ La 27 aprilie 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică hotărârea sa în cauza Ciubotaru vs Moldova (cererea nr. 27138/04).
În această cauză, reclamantul, Mihai CIUBOTARU, este scriitor şi profesor de limbă franceză. Părinţii reclamantului s-au născut în 1927 şi 1928, în provincia Basarabia, România, iar actele lor de stare civilă nu conţineau indicii despre apartenenţa etnică. În certificatul lor de căsătorie de tip sovietic apartenenţa etnică nu era indicată. În paşapoartele de tip sovietic eliberate reclamantului şi părinţilor acestuia era indicată etnia de moldovean. În 2002, reclamantul a depus cerere pentru eliberarea buletinului de identitate de tip nou, indicând „român” la apartenenţa etnică. Totuşi, lui i s-a spus că cererea sa nu va fi acceptată decât dacă va scrie că este „moldovean”. Reclamantul s-a conformat.
În scurt timp după aceasta, reclamantul s-a adresat oficiului de stare civilă, solicitând ca în actele sale să fie indicată etnia de „român” în loc de „moldovean”. Cererea sa a fost respinsă pe motiv că părinţii săi nu au fost înregistraţi în calitate de etnici români în actele lor de naştere şi căsătorie şi, astfel, era imposibil să fie înregistrat ca aparţinând etniei române. Reclamantului i s-a sugerat să caute în Arhiva Republicană dovezi ale originii române ale bunicilor şi strămoşilor săi.
Reclamantul a iniţiat proceduri judiciare, solicitând modificarea apartenenţei sale din „moldovean” în „român” în actele sale de stare civilă. Cererea reclamantului a fost respinsă de către instanţele judecătoreşti naţionale, procedura culminând cu decizia Curţii Supreme de Justiţie din 6 aprilie 2005, instanţele reluând argumentele autorităţilor de stare civilă.
Reclamantul a invocat violarea art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la respectarea vieţii private şi familiale) pe motiv de refuz al autorităţilor de a înregistra etnia sa română în actele de identitate; precum şi violarea art.6 din CEDO (dreptul la un proces echitabil) pe motiv că, potrivit legislaţiei moldoveneşti, el nu putea să aducă probe în susţinerea pretenţiei sale de a schimba etnia din „moldovean” în „român”.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art.8 din CEDO.
Curtea a notificat că apartenenţa etnică a persoanei, concomitent cu aspecte ca numele, sexul, religia şi orientarea sexuală, constituie un aspect esenţial al vieţii private şi al identităţii persoanei şi, prin urmare, cad sub incidenţa art.8 din CEDO.
Fiind conştientă de natura sensibilă a subiectului în discuţie, Curtea se distanţează de dezbaterile din cadrul societăţii moldoveneşti privind identitatea etnică a grupului etnic principal. Ea s-a bazat pe legislaţia Moldovei şi poziţia oficială a autorităţilor moldoveneşti când s-a referit la moldoveni şi români.
În ceea ce priveşte cerinţa autorităţilor moldovene de a dovedi originea etnică a părinţilor reclamantului, Curtea nu a disputat dreptul Guvernului de a solicita existenţa probelor obiective a etniei pretinse. De asemenea, Curtea a notificat că e gata să accepte că autorităţile pot refuza o cerere de înregistrare oficială ca aparţinând unei anumite etnii, dacă o astfel de cerere este bazată pe motive subiective şi nefondate.
Totuşi, se pare că dl Ciubotaru s-a confruntat cu o cerinţă legală care i-a făcut imposibilă susţinerea pretenţiilor sale. Dreptul şi practica interne relevante privind înregistrarea apartenenţei etnice a creat bariere de nedepăşit pentru persoanele ce doresc să le fie înregistrată o etnie diferită de cea a părinţilor lor, care a fost înregistrată de către autorităţile sovietice în trecut. Potrivit legii, reclamantul putea să-şi modifice apartenenţa etnică doar dacă ar fi demonstrat că unul dintre părinţii săi a fost înregistrat oficial în calitate de etnie română. Totuşi, în perioada sovietică, populaţia Moldovei a fost înregistrată în mod sistematic fiind de etnie moldovenească, cu foarte puţine excepţii, nefiind clare criteriile pentru aceasta. Astfel, solicitându-i dlui Ciubotaru să demonstreze că părinţii săi au fost înregistraţi în calitate de etnici români, autorităţile au impus reclamantului să suporte o povară disproporţionată, având în vedere realităţile istorice ale Republicii Moldova.
În continuare, Curtea a observat că pretenţia dlui Ciubotaru a fost bazată pe alte elemente decât percepţia-i subiectivă asupra originii sale etnice. Era clar că el putea furniza referinţe obiective la originea sa română care puteau fi obiectiv verificate, cum ar fi limba, numele, empatia şi alţi factori. Totuşi, astfel de probe obiective nu puteau fi invocate potrivit legislaţiei moldoveneşti. Astfel, reclamantul nu a avut posibilitatea de a avea examinate pretenţiile sale, precum că aparţine ului alt grup etnic, în lumina probelor obiectiv verificabile, prezentate în susţinerea acestor pretenţii.
Având în vedere toate circumstanţele cauzei, Curtea a conchis că procedura de care dispunea dl Ciubotaru pentru a-şi modifica originea etnică nu era conformă obligaţiilor Moldovei potrivit Convenţiei privind respectarea vieţii private. Astfel, a avut loc violarea art.8 din CEDO.
În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către Al.Tănase şi V.Maximov.»
Aş vrea să informez publicul larg: în prezent, fiecare cetăţean care are mândria de a fi român, poate cere Oficiului Stării Civile, în raza unde domiciliază, să i se rectifice în certificatul de naştere naţionalitatea de ”moldovean” în ”român”. În cazul în care Oficiul Stării Civile îi refuză oficial solicitarea, printr-o decizie în scris, el se poate adresa instanţei de judecată în baza precedentului oferit de cauza Ciubotaru vs. Moldova la CEDO. Ofer gratuit toate consultaţiile şi pregătirile necesare pentru un dosar judiciar la tel: 29 15 97
(articol complet pe blogul D-nei Vitalia Pavlicenco Unimedia.md)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu